Poveștile Sienei
Siena cu Mango și Kiwi

Poveștile Sienei

drumul de la terasă până în oraș

Povestea 3

Ilustrație: Noaptea turnurilor
Siena are 13 zile22 octombrie 2026

Noaptea turnurilor

Din vale, un drum urca pe deal. Lămâița zbura înainte. Puțin înainte, apoi aștepta. Puțin înainte, apoi aștepta.

Familia urca după ea. Frunzele cădeau încet. Una câte una.

Sus, pe deal, era un oraș mic, cu șaptesprezece turnuri. În oraș trăiau animale. Bufnițe și melci. Girafe și broaște țestoase. Și încă multe altele.

Orașul acela nu avea nume. Așa fusese mereu.

Când au ajuns la primele case, se făcuse noapte. Bufnița i-a văzut prima.

— Hu-hu! Lămâița s-a întors! a zis bufnița. Unde ai fost?

— Pe o terasă, înghețată, a cântat Lămâița. Ți-ri-ri. Și m-a găsit cineva.

Bufnița s-a uitat la mama. În brațele mamei dormea cineva mic. Mic, mic de tot, înfășurat într-o pătură.

— Hu-hu. Cea mică?

— Cea mică, a zis Lămâița. Ea m-a văzut. Și m-a încălzit cu suflarea ei.

— E fetița noastră, a șoptit tata. Are doar douăsprezece zile.

Atunci s-a aprins o lumină în primul turn. Apoi în al doilea. Apoi în al treilea. Turn după turn, toate cele șaptesprezece turnuri s-au luminat.

Animalele au ieșit la ferestre. Melcul și-a scos coarnele. Girafa și-a aplecat gâtul lung. Broasca țestoasă a ieșit încet, încet, din carapace.

— Hu-hu, a zis bufnița. Cum o cheamă?

— Siena, a spus mama.

Animalele s-au uitat unele la altele. Au șoptit ceva, din fereastră în fereastră, din turn în turn.

— Ea a salvat-o pe Lămâița noastră, a zis bufnița. Orașul nostru nu are nume. De azi, va avea numele ei. Orașul Siena.

Mama a zâmbit. Tata a zâmbit. Kiwi a dat din coadă, tare, tare. Chiar și Mango a dat din coadă. Puțin.

— Hu-hu. Și încă ceva, a zis bufnița. Un dar de la tot orașul.

Bufnița a zburat jos, lângă pătură. Și i-a suflat Sienei ușor în urechi. Fff, în una. Fff, în cealaltă.

— De azi, cea mică va înțelege toate animalele, a zis bufnița. Aici, la noi. Și acolo, acasă la ea.

Mango a mormăit ceva.

Mama a auzit doar: mârr.
Tata a auzit doar: mârr.

Dar Siena a auzit: „Bine, bine. Acum putem merge acasă? Mi-e frig la lăbuțe."

Lămâița s-a așezat pe marginea păturii și a cântat încet. Ți-ri-ri.

Iar Siena cea mică a căscat. Doar atât. Un căscat mic, mic de tot.

Turn după turn, orașul Siena a adormit.
Noapte bună, Siena.